OSTEN'I, ostenesc, vb. IV. (Înv. si pop.) 1. Intranz. A-si pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl., Intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl., Intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. - Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.
Sursă : DEX'98 (25024)  - RACAI

OSTEN'I vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.
Sursă : Sinonime (198162)  - siveco

OSTEN'I vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.
Sursă : Sinonime (198161)  - siveco

osten'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. osten'esc, imperf. 3 sg. ostene'a; conj. prez. 3 sg. si pl. ostene'ască
Sursă : DOR (267740)  - siveco

A OSTEN//'I ~'esc pop. 1. intranz. (despre fiinţe) A-si pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinţe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon
Sursă : NODEX (345991)  - siveco

A SE OSTEN//'I mă ~'esc intranz. pop. A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon
Sursă : NODEX (345992)  - siveco